Jump to content

Rumbu

Membri
  • Content Count

    1821
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    4

Rumbu last won the day on March 27 2019

Rumbu had the most liked content!

Community Reputation

4 Neutral

About Rumbu

  • Rank
    Mama ranitilor
  • Birthday 03/14/1975

Contact Methods

  • Website URL
    http://www.twisted-minds.com
  • Yahoo
    pane_rumburaku

Profile Information

  • Auto
    Hyundai
  • Model
    Sonata 2.4 Full M/T
  • An
    2006
  • Locatie
    Bucuresti

Recent Profile Visitors

1100 profile views
  1. Eu am sa vin cu o propunere mai ieftina si surprinzatoare: in peregrinarile mele pe coasta Turciei, mi-a placut foarte mult Bodrum care mi s-a parut un oras romantic. Sentimentul a fost intarit de hotelul unde am stat avand o curte interioara superba si o piscina. Din pacate nu-i mai stiu numele (un hotel oarecare de trei stele). Atmosfera orasului este, de asemenea una tinereasca, poti lua oricate cine deosebite cu sotia pe malul marii. De vizitat ai o multime de obiective turistice, un Aquapark iar pentru un peisaj de vis poti da o fuga pana pe plajele din Fethyie. Acum, fiecare percepe romantismul subiectiv, mie imi plac oraselele de la malul marii si aventura. Pentru altii, confortul, rezonanta numelui si numarul de stele pot fi mai importante decat atmosfera. Jurnalul meu de Turciase opreste, din pacate, exact la Bodrum. Sa-mi fie rusine.
  2. Vand e mult spus. Eu i-am contactat sa-mi faca o oferta (produse + instalare). A durat o saptamana pana mi-au raspuns. Le-am zis ca sunt de acord, sa-l comande si sa ma programeze la montat. Dupa alta saptamana m-au sunat unde sa-mi trimita factura. Si atunci i-am intrebat cat dureaza. Raspunsul a fost ca 2 saptamani daca lanseaza comanda si mai vedem cand ma programeaza la instalare. Normal, le-am propus sa-l comande, sa-l instaleze si dupa ce vad eu ca functioneaza sa faca factura si le platesc, nicio problema. E, de-atunci nu m-au mai cautat... E plina lumea de oameni care vor sa faca afaceri cu bani tai.
  3. Rumbu

    piese de schimb

    Uite aici, de exemplu. Daca folosesti functia Search a forumului vei gasi si mai multe topicuri pe aceasta tema.
  4. Rumbu

    Probleme, nemultumiri

    Acela nu este un tambur, se vede discul in dreapta sus.
  5. Prima metoda a fost testata la myth busters si a fost, bineinteles, BUSTED. A doua este o aberatie in sine, nu cred ca are rost sa o testeze cineva.
  6. Rumbu

    Viteza maxima Sonata

    Se comporta bine, insa papa foarte mult. La mers constant >200 km/h cu 4 persoane si multe bagaje a mancat 15 l/100 km.
  7. Rumbu

    Curiozitate

    In Finlanda TVA-ul este de 22%. Pe langa asta, ca in orice alta tara civilizata, pe site-urile web pretul contine toate taxele pe care le ai de platit (inmatriculare, poluare, etc..). Daca nu credeti traduceti cu google ultima fraza din pagina.
  8. Daca o iei din State, o sa ai mai multe lucruri de platit decat crezi: - taxe vamale 10% - comision vamal 1%; - tva 19%; - cheltuieli de omologare (am dubii ca a fost omologata pana acum in Romania V6) - s-ar putea sa nu respecte normele de poluare europene, deci s-ar putea sa nu o poti inmatricula sau vei plati o taxa de inmatriculare de te-apuca plansul. - la 3,5 litri ar trebui sa te pregatesti la un impozit anual serios de cca 40 milioane/an.
  9. Fiindca in Turcia am vazut niste treburi interesante si ne-am mirat ca acum 5000 de ani unii taiau piatra mai drept decat e in stare zidaru' contemporan sa faca un perete sau cum tot acum 5000 de ani astia faceau niste arcade pe care arhitectu' Gigi de azi zice ca nu e in stare sa le faca, ma intreb cate treburi de-astea exista si in Romania. Cultura mea in domeniu e atat de naspa incat nu stie decat de Sarmizegetusa sau de cetatatea Histriei. Mai exista treburi d-astea in Romania care ar trebui vizitate? Am gasit si o baza de date cu situri arheologice din Europa: Fastionline.
  10. Eu nu știu ce experiente ati avut voi prin Turcia, insa parerea mea este ca daca vrei all inclusive la pret decent, vrei o saptamana sa te doara-n bașcă, sa bagi la burdihan peste măsură, să fii mai tot timpul alcoolizat mie tot Turcia mi se pare cea mai bună opțiune. Orice comparație cu alternativele românești e penibilă iar orice comparație cu alte destinații e irelevantă în contextul dat: nu poți la aceeași bani să beneficiezi de aceleași servicii. Sunt convins că e cool în Bora-Bora unde dormi cu dosu'-n apă in bungalow, dar e de 3 ori mai scump. Sunt de asemena convins ca poți să dansezi, să bei și să babardești la greu în Mykonos sau Ibiza, dar din păcate m-am însurat Depinde ce îți dorești de la un concediu. Eu l-am organizat pe ăsta în doua părți: una de relaxare și altă destinație nu mi-a trecut prin cap (2 persoane 1100 euroi, 5 stelute, deluxe all inclusive - astept alte opțiuni, dacă ziceți ca există alte opțiuni) și a doua parte în care mi-am satisfăcut pofta de a colinda cu mașina diverse locuri și de a vedea tot felul de chestii. Să revenim la jurnal: Episodul 3 – Antalya – Pamukkale – Marmaris Am plecat de la hotel pe la 10 dimineața către Pamukkale. Pe lângă binecunoscutele terase de calcar, la Pamukkale se află și cetatatea Hierapolis, datând de undeva din secolul III î.e.n. Se pot admira aici: un teatru, un templu al lui Apollo, un muzeu și o piscina cu apă termală deschisă publicului. Deși am intrat să ne răcorim în apa de pe terasele de calcar, am descoperit cu surprindere ca apa este caldă. Tot ce pot să spun este ca e impresionant și trebuie neapărat să vezi cu ochii tăi ca să înțelegi. Deși initial am vrut să o luăm către Fethyie pentru a vedea plajele superbe de acolo ne-am dat seama că nu avem timp și am pornit câtre Marmaris. Pe drum, am oprit la o benzinărie în apropiere de Kale unde ni s-a servit o mostră de ospitalitate turcească. Nefiind o zonă turistică a trebuit din nou să folosim ghidul de conversație și limbajul semnelor. Am mâncat niște treburi extrem de iuți (care, bineînțeles se cheamă kebab - în Turcia am impresia că toate felurile de mâncare se numesc kebab), după care ni s-a adus busuioc să mestecăm să nu ne pută gura și o sticluță de parfum să ne spălăm pe mâini. Și asta fără să stimulăm financiar acest comportament. În final am ajuns și în Marmaris, stațiune de vacanță cam de mâna a doua în opinia mea. Nu am găsit nimic deosebit în zonă cu excepția sutelor de iahturi și vaporașe private acostate la mal care oferă diverse excursii: de la cursuri de scufundări pâna la plimbări romantice în doi sub clar de lună. Și tot în Marmaris am deskoperit Efes Dark, bere cu 6,8% alcool, de care nu m-am mai despărțit până am părăsit Turcia. Fericiți ca facem parte din Uniunea Europeană și n-avem nevoie de viză, am zis să dăm o fugă în Rodos a doua zi cu un catamaran rapid, însă am avut o surpiză neplăcută a dimineață când am aflat că dacă intri în Turcia cu mașina personală, trebuie să ieși din Turcia tot cu mașina. În consecință, următorul feribot fiind peste 2 zile, a trebuit să renunțăm la mica noastră excursie în Grecia, ne-am recuperat 90% din bani și am plecat către Bodrum.
  11. Episodul 2 - Istanbul - Antalya Dimineață, la orele 8 am plecat către destinația principală – Antalya. N-am oprit decât o singură dată, pe lângă Afyon unde am vizitat spre disperarea mea mai multe outlet-uri, am luat masa la Burger King și am servit o cafeluță. În afara zonelor turistice, numeni nu vorbește engleza, așa că pe drum a fost de ajutor ghidul româno-turc pe care l-am avut la noi. Nu vă mai plictisesc cu hotelul unde am fost cazați 7 nopți, am să remarc doar lucrurile care s-au schimbat în doi ani: echipa de animatori a fost slabă în acest an, serviciile s-au înrăutățit puțin (de exemplu piscina cu rol de jacuzzi funcționa numai între anumite ore. Sunt și lucruri bune cum ar fi înființarea a două noi restaurante A La Carte: BBQ (unde îți făceai grătar singur) și Steak House (unde am mâncat o friptură ca în povești. De asemenea, meniul de la restaurantul principal a devenit mult mai variat. Camerele au fost și ele îmbunătățite, am furat chiar și o idee pentru viitoarea mea casă: geam între baie și dormitor. Pe plajă au apărut și vreo 20 de corturi în care puteai să-ți petreci ziua la umbră dacă scoateai din buzunar 40 de euro. În cele șapte zile cât am stat n-am văzut însă pe nimeni să fie așa fraier. Dacă în primele trei zile a fost oarecum plăcut, din a patra zi au năvălit „rumânii”. Din păcate se pare că cei din partea necivilizată a României. Aceștia s-au remarcat prin beții crunte, urlete, umplerea până la refuz a farfuriilor cu mâncare, călcatul pe iarbă ca sport permanent, lănțoaie de aur atârnate de greabăn, mizerie împrăștiată pretutindeni. De asemenea, a fost organizat și un concurs Miss Concorde, unde a câștigat, fără drept de apel, o româncă purie la vreo 50 de ani la care singurul lucru remarcabil era dimensiunea pieptului care dădea ostentativ noroc cu buricul. De ce a câștigat reprezentanta noastră în ciuda unor bunăciuni rusoaice: fiindcă notele se acordau pe baza nivelului de urlete. Și cum ai noștri sunt pricepuți la asta, normal, a câștigat. În euforia produsă, unr român neaoș i-a smuls microfonul prezentatorului și a urlat în microfon: ”zis ar meni răumeniăns hir, iu mast spic răumeniăn”. După care a completat să înțeleagă tot boborul cu într-o limbă română cu accent de Florida: „Trăbuie să vărbești răumânește”. De asemenea, s-a făcut remarcat și un personaj care s-a prezentat la microfon Pardaian din Țigania. Am ieșit de trei ori din complex: o dată la ceva cumpărături, a doua oară la o discotecă în Antalya și la un mic safari de o oră executat cu ajutorul unui buggy. Am înghițit atât praf și ne-am întors atât de jegoși încât doamna de la intrare nu a vrut să ne lase să intrăm în hotel. Având în vedere mediul în care ne-am petrecut ultimele zile, nu ne-a părut chiar așa rău când am părăsit incinta către următoarea destinație - Pamukkale.
  12. Multumesc, maxirazvan: A doua zi, după un mic dejun sumar la hotel, am pornit hotărâți catre palatul Topkapî unde am putut admira sabia lui Ștefan ce Mare, am văzut locul unde Baiazid își ținea haremul de 500 de bucăți și am mai văzut „bucătăria” palatului care era un orășel în toată regula. Având în față portretele tuturor sultanilor otomani, am tras concluzia că lucrul comun în cazul lor era faptul că toți erau pitici și grași. La un moment dat a trebuit să satisfacem și setea de cumpărături a femeilor, așa că n-am scăpat de un periplu nesănătos financiar prin Grand Bazaar. Țigănie maximă, falsuri peste falsuri. Colegul având față de rusnac, vânzătorii nu ne mai salutau cu „bună ziua” ci cu „Здравствуйте”. Când ziceai că ești din România, reproduceau letopisețul cu Hagi, Filipescu, Popescu, etc... Am mai văzut cele două obeliscuri furate de la egipteni după care am mâncat de seară la o terasă cu o priveliște interesantă deasupra Istanbulului. Va urma, bineînțeles.
  13. Episodul 1 - București - Istanbul Am plecat pe la 5 dimineața din București. La Giurgiu am ajuns rapid, am plătit binecunoscuta taxă de pod, nenea de la vama bulgaro-română aproape ca ne-a ignorat, iar domnișoara bulgăroaică care de obicei arunca cu vignete în românii care trec granița, ne-a făcut semn să trecem. Deși am insistat să luăm vigneta, domnișoara a insistat la rândul ei să ne vedem de treabă. Ori era prea dimineață pentru dânsa, ori s-a desființat vigneta dincolo de Dunăre. Drumul a fost decent, de data asta nu ne-am mai rătăcit, ne-am minunat când am trecut pe sub Veliko Târnovo și m-am distrat cuminte pe serpentinele ce se termină la Stara Zagora. Aici am oprit la o benzinărie unde am mâncat niște treburi infecte sub formă de sandwich, însă m-am drogat cu niște cafea bună. Am mers către Kapitan Andreevo unde am alimentat vaporul cu benzina preventiv știind că benzina în Turcia are preț dublu. Am trecut vama bulgărească fără ca vameșul să ne acorde prea multă atenție, am cumpărat viza turcească în valoare de 12$, am suportat un ușor control la bagaje. Bineînțeles, aici am avut primul contact cu nesimțirea românească manifestată pe meleaguri străine: un nene cu un beamveu a considerat ca e cool sa nu stai la coadă și s-a băgat în fața tuturor. După ce ne-am învârtit prin duty-free-ul turcesc și am observat că țigările și alcoolul în duty-free sunt mai scumpe decât la noi în magazin, am zis totuși să nu ieșim cu mâna goală și am luat un parfum și niște ciocolată. Degeaba însă, domnița de la casă ne-a explicat că nu putem cumpăra nimic daca nu avem cel puțin 3 vize de intrare în Turcia sau daca nu suntem pe drumul de ieșire din Turcia. În consecință am abandonat cumpăraturile și am purces către Istanbul. Autostrada serioasă cu 3 benzi, uneori cu 2, însă cu denivelări. Taxa de autostradă: 2 lire (1 euro). O mica precizare: am predat controlul volanului pe autostradă unui coleg, cavaler al respectării codului rutier. Acesta a depășit de câteva ori 200 km/h fără a afișa vreun sentiment de regret. Până să ajungi în inima Istanbulului te dai jos și urci pe diverse autostrăzi mai mici sau mai mari. Trafic infernal. Șoferii turci, probabil cum îi știți: se bagă, roșul este oțional, semnalizarea o folosesc de două ori pe an. În sfârșit, am răzbit până la urmă și am ajuns la hotelul unde rezervasem camerele: Olimpyiat. Hotel decent de 3 stele, camera cu 2 paturi a costat în jur 60 eur/noapte. Am nimerit ca nemâncații în primul restaurant unde ne-am luat o mică țeapă de 50 de euro (4 persoane). Am vizitat Hagia Sofia și Moscheea Albastră după care am făcut o mică plimbare pe malul Cornului de Aur (golfulețul din Istanbul). A urmat cina urmărind meciul Turcia-Croația. Am plecat înainte ca turcii să întoarca scorul, așa ca am fost surprins de urletele care se auzeau pe străzi. Astept sa posteze cineva ceva ca sa pot continua... vad ca nu poti avea mai mult de 10 imagini intr-un post asa ca n-am cum sa fac... decat sa stept pe cineva sa posteze... altfel forumul face join la post-uri si nu-mi da voie fiindca.. depasesc 10 imagini
  14. Ia incearca sa te grabesti intr-o tara civilizata gen Germania, etc... sa vedem unde innoptezi. Pe drumurile publice n-au dreptul sa se grabeasca decat politia, salvarea, pompierii si altii de genul asta. Asta cu grabitul pe drumurile publice este un alt obicei prost romanesc.
×
×
  • Create New...